În 25 august s-a stins din viață, la 89 de ani, Dan Diminescu.
A fost jucător în lotul lărgit al Științei (Politehnicii) din anii ’50. Este fratele mai mare al lui Nicolae Diminescu, și el fost jucător polist. Dan Diminescu s-a născut în 1934, la Timișoara. În 1948 a debutat în campionatul de ”desculți” al orașului natal. A făcut apoi pasul la Poli, la copii (antrenor Beke), juniori și tineret (coleg cu Ion V. Ionescu). A fost convocat la tabăra națională de juniori de la Bistrița (cu Teașcă și Vogl antrenori) și la naționala de juniori. A făcut parte din lotul lărgit de seniori atât la Petrolul (în 1952-1953, pe când echipa se numea Flacăra Ploiești și era antrenată de Ilie Oană), cât și la Știința Timișoara (foto jos, în 1954, cu Eugen Mladin antrenor), dar nu joacă niciun meci oficial. La seniori, joacă la Știința Galați (în timpul facultății pe care a făcut-o acolo), Unirea Iași și Minerul Bihor Dr. Petru Groza (acum Ștei). A evoluat ca stoper. L-a avut antrenor, la un moment dat, pe legendarul Petschowski! Și-a încheiat cariera de jucător la Ceahlăul Piatra-Neamţ, unde în conducere era socrul său, iar printre colegii de echipă era tatăl lui Gheorghe Ștefan (”Pinalti”). S-a dedicat apoi arbitrajului, ajungând până la nivelul eșalonului secund. S-a aflat în brigăzi alături de marii Rainea, I. Igna, I. Crăciunescu, Porumboiu.
Anul trecut, la ”Istoria fotbalului”, am realizat două episoade despre cariera lui:
Dumnezeu să-l odihnească.
