În 2010, Politehnica Iași, club fondat în 1945, numit în trecut CSMS și care dăduse câțiva internaționali României, retrograda din Liga I și se desființa.
În acel an, 2010, imediat după aceea, lua ființă ACS MU Politehnica, prin fuziunea dintre clubul prahovean Tricolorul Breaza și o modestă grupare locală, CS Navobi Iași. Înscrisă direct în liga secundă, echipa a promovat în primul eșalon în 2012, sub numele de ACSMS Iași (adoptat în anul anterior; de fapt, numele era CSMS, dar folosim varianta completă, ACSMS, pentru a-l deosebi de clubul anterior care a purtat aceeași denumire).
În 2016 notăm singura participare, all time, a unei echipe din județ în cupele europene, ACSMS jucând în Liga Europa (eliminată de Hajduk Split, după 2-2 acasă și 1-2 în deplasare). Iată cum noul club, deși cu o istorie mult mai modestă, a reușit ceea ce vechea Politehnica nu reușise vreodată.
În 2016, denumirea lui ACSMS a devenit CSM Politehnica. Însă clubul nu are încă palmaresul vechii Politehnica.
În 2018, căpitanul echipei, A. Cristea (fost jucător la FC Timișoara), a atins borna celor 100 de goluri în prima divizie a țării.
Foto: A. Cristea în tricoul lui CSM Politehnica Iași (sursa: Facebook Muzeul Politehnica Iași)
În vara acestui an, CSM Politehnica a terminat pe ultimul loc, 16, în D1 și a retrogradat.
Deși Iaşiul a avut prima universitate modernă a României, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, fondată în 1860, la scurt timp după Unirea Principatelor Române, una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior din țară, clubul-fanion de fotbal al orașului s-a raportat mereu, prin denumire, la Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din oraș.
Iași a fost capitala Moldovei între 1564-1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859-1862 și ”capitală de război” (neoficială) a României între 1916-1918.
”Dulcele târg al Ieşilor” are un farmec extraordinar. Impunătorul Palat al Culturii. Biserica Trei Ierarhi, cu mormintele domnitorilor Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir şi Al. I. Cuza. Catedrala Mitropolitană, cu moaştele Sf. Parascheva. Teatrul Naţional Vasile Alecsandri, considerat de BBC ”unul dintre cele șapte teatre din lume care îți taie respirația”. Parcul Copou, cu Teiul lui Mihai Eminescu (poetul național a trăit mai mulți ani în oraș). Nenumăratele muzee, statui, clădiri istorice, biserici şi mănăstiri. Cultura, istoria şi credinţa mustind la tot pasul. Bulevardele largi şi spaţiile ample din jurul instituţiilor din zona centrală. Bolta Rece, localul unde, pe vremuri, se întâlneau Eminescu și Creangă. Cârciuma Veche, restaurantul retro. Legendele marilor iubiri…
Foto din introducere: Palatul Culturii (sursa: Wikipedia)
