S-a stins legendarul handbalist Hansi Schmidt (80 de ani). Născut la 24 septembrie 1942, la Teremia Mare (jud. Timiș), într-o familie de șvabi bănățeni (tatăl fiind medic), Hans-Günther (”Hansi”) Schmidt a fost unul dintre cei mai mari handbaliști pe care i-a dat România și pe care i-a avut planeta.
La doar 12 ani a debutat pentru echipa de seniori din localitatea natală. În paralel a practicat și aruncarea suliței, dar s-a dedicat total sportului cu mingea pe semicerc. Venit la Timișoara, a fost campion național de juniori, în 1959 (la handbal în 7; de altfel, cariera sa a fost legată de stilul actual al acestui sport). La seniori, s-a lansat la Știința Timișoara (Politehnica de mai târziu), la care a jucat între 1959-1961.
Foto: În timpul în care a îmbrăcat tricoul Științei Timișoara
A plecat apoi la București, evoluând la Știința (1961) și Steaua (1961-1963, campion național în acest ultim an).
La doar 21 de ani a ”fugit” în RFG, cu ocazia unui turneu al naționalei studenţești a României. Va juca timp de 12 ani (1964-1976) la VfL Gummersbach, cu care a câștigat de patru ori (1967, 1970, 1971, 1974) Cupa Campionilor Europeni (Liga Campionilor de azi)! Dar și șapte titluri naționale ale Germaniei Federale (1966, 1967, 1969, 1973, 1974, 1975, 1976) și șapte titluri de golgeter al seriei de nord al primei ligi vest-germane. În Bundesliga a jucat 173 de meciuri și a marcat 1.066 de goluri, iar în Cupa Campionilor Europeni, 53 de meciuri și 338 de goluri.
A fost internațional atât pentru România (18 selecții) cât și pentru Germania de Vest (98 de selecții, 484 de goluri). De trei ori a fost inclus în selecționata mondială, iar în 2008 a fost nominalizat în echipa ideală all time a lui VfL Gummersbach! La un moment dat, era considerat chiar cel mai bun handbalist al lumii! Schmidt a inventat săritura cu plutire în handbal. Arunca la fel de bine cu ambele mâini. A primit cea mai înaltă distincție sportivă din Germania, Silbernes Lorbeerblatt (”Frunza de laur de argint”).
Foto din introducere: În perioada vest-germană a carierei (sursa: adz.ro)
Spre finalul carierei, a fost la echipe mai mici din RFG (TB Wülfrath – jucător, TV Gelpetal – antrenor, TuS Derschlag – antrenor-jucător). În 1982 s-a retras din activitatea handbalistică, apoi a activat ca profesor de educație fizică (a absolvit Facultatea de Educaţie Fizică din Köln).
S-a stabilit în Germania, la Gummersbach, unde s-a stins ieri, după o lungă suferință. Dumnezeu să-l odihnească.
***
Fragment din cartea ”Politehnica Timișoara – Fotbalul și handbalul”, de Octavian Stăncioiu și Viorel Jurcuț (autorul părții despre handbal), apărută la Editura Politehnica, la 4 decembrie 2021, cu ocazia Centenarului Societății Sportive Politehnica Timișoara:
Amintirile lui Hansi Schmidt ar putea să acopere doar ele conținutul unei cărți. Totuși, câteva dintre ele, ni le-a dezvăluit cu prilejul întâlnirii din vara anului 2017: ”Au fost întâmplări foarte multe şi foarte frumoase. Primul titlu de campion al Germaniei, în 1966, a fost, bineînţeles, cel mai important rezultat. În 1967, victoria din finala Cupei Campionilor, cu Dukla Praga, a fost tot ceva nou. Inedit a fost şi modul meu de a finaliza aruncările, prin săritură, un procedeu pe care l-am învăţat şi l-am folosit în România, cu ajutorul lui Ioan Kunst-Ghermănescu, Eugen Trofin, Nicolae Nedef sau Oprea Vlase, tehnicieni formidabili toţi patru. Am învăţat foarte multe de la ei, dar şi de la colegii de echipă, care formau un grup incredibil de mare şi de bun, de clasă mondială”.
Foto: În 2008 (fotograf: Armin Kübelbeck, CC-BY-SA, Wikimedia Commons)
