În perioada interbelică și imediat postbelică, turneele pascale de fotbal, desfășurate cu ocazia sărbătorii de Paști, erau tradiționale în România.
La unele dintre ele a participat și Politehnica Timișoara.
Primul a fost chiar în plin război. În 17-18 aprilie 1944, la turneul desfășurat la Timișoara și organizat chiar de clubul studențesc, au evoluat timișorenele Politehnica (a câștigat ambele meciuri din turneu), Chinezul și Progresul, precum și Universitatea Cluj-Sibiu. La începutul lunii mai 1945, chiar în ultimele zile ale războiului, Poli a participat la turneul pascal de la București, unde a pierdut cele două meciuri disputate, ambele în compania unor echipe din Capitală: 1-6 cu Juventus și 2-3 cu Venus.
În acea perioadă, la inițiativa prof. Gheorghe Cristodorescu, lotul fusese întărit cu jucători de valoare, precum A. Boroș, Corbuș, Andreescu, Andrei Rădulescu, Ion Vasile, R. Marcu. Antrenor era celebrul fost internațional ripensist Rudolf Bürger, care jucase la Mondialele din 1930 și 1938. Abia acum, echipa începea să fie alintată, în mass-media, ”Poli” sau… ”Poly”.
În anii ’30, la turneele pascale luase parte o altă echipă timișoreană, Ripensia, care domina pe atunci fotbalul românesc. În 1934, la turneul pascal de la Bucureşti au participat două echipe din Capitală, Venus și Unirea Tricolor, plus Ripensia şi o singură echipă străină, ungurii de la Kispest Budapesta, turneul fiind câştigat chiar de timişoreni. În 1936, tot la București, cehoslovacii de la Slavia Praga (cu legendarii Planicka şi Puc) au câştigat cu Venus (3-1), dar au pierdut cu CAO Oradea (0-2) şi cu Ripensia (0-1).
S-a renunțat la turneele pascale după Al Doilea Război Mondial, în condițiile instaurării sistemului comunist, și nu au fost reînviate nici după Revoluție.
